You are here
Home > Istoric

Orasul Uricani, situat pe un picior de plai binecuvantat de Dumnezeu, ocupa un loc important in peisajul Vaii Jiului, fiind situat in partea de vest a depresiunii, la o altitudine de 715m.Orasul are o populatie de aproximativ 11843 lucuitori.
Teritoriul administrativ al orasului, face parte din salba de localitatiurbane ale Vaill Jiului, aflandu-se in partea sud-vestica a judetului Hunedoara, invecinandu-se, la est, cu orasulu Lupeni, la vest, cu statiunea Baile Herculane, la sud, cu judetul Gorj, iar la nord, cu comunele Baru si Pui.Cadrul natural, de un pitoresc aparte, de care dispune orasul Uricani, faciliteaza turistilor posibilitati de odihna, desfatare si sport, atat vara cat si iarna.

Prima atestare documentara a localitatii, apare in 1818, sub denumirea de Hobiceni-Uricani, nume purtat pana la Unirea din 1918. Localitatea isi trage numele de la satele Hobita si Uric, din Tara Hategului, Hobita fiind atestata documentar in anum 1411, iar Uricul, in anul 1473. Dupa unirea Ardealului cu Patria mama, localitatea se va numi Uricani, in componenta acesteia intrand si localitatile Valea de Brazi si Campul lui Neag.
Despre localitatea Campul lui Neag, care a fost si comuna si care este locuita inaintea Uricaniului, o legenda spune ca ar fi fost fondata de un haiduc,ascuns pe aceste meleaguri, care se numea Neagu. Haiducul Neagu, a marcat vatra viitorului sat cu o piatra (un monolit) care avea incrustata in ea doua filoane de cuart, dispuse in forma de cruce. Prin anl 1850, preotul satului, Constantin Stanci, a gasit aceasta piatra care se afla in locul numit Bradet, la intrarea in satul Campul lui Neag, unde mai exista o troita precum si busturile lui Traian si Decebal.
In anul 1788, Uricaniul are mult de suferit de pe urma invaziei turcilor adalai (de la Ada Kale). Acestia surprind populatia in biserica, iau robi 16 persoane iar parintelui paroh, ii taie capul pe pragul bisericii dupa care dau foc lacasului de cult.Unirea de la 1859 a Principatelor Romane (Muntenia si Moldova) a produs mare bucurie si la Uricani, unde oamenii au jucat Hora unirii. Participantii au fost legati in lanturi si purtati de catre jandarmi pe la Hateg si Deva. In cele din urma au fost eliberati intrucat nu exista o lege care sa interzica asemenea manifestari.
In Primul Razboi Mondial, Uricaniul a fost teatrul unor lupte crancene. In toamna anului 1916, localitatea a fost de trei ori pierduta si recucerita de catre armata romana. In tot acest timp, populatia a fost evacuata in Tara Hategului.

Josephinische_Landaufnahme_pg264
Harta Iosefina a Uricaniului

Istoria orasului Uricani nu poate fi prezentata inafara istoriei Vaii Jiului, fiind parte componenta a acesteia. Intreaga Vale a Jiului si Tara Hategului, au fost parte, in secoulul al 13 –lea, din Voievodatul lui Litovoi (Tara Litua). Desi aici se va extinde autoritatea maghiara, vor exista legaturi neintrerupte cu Tara Romaneasca.
Aceasta documentare a Vaii Jiului, dateaza din 18 aprilie 1461, cand, intr-un ucaz a lui Lepes Lorant, Voievod al Ardealului, se mentioneaza ca Murzina (Marginea), cneaz din Densus (Tara Hategului), vinde posesiunile sale, intre care si Sylotena, situata in Valea Jiului. Sylotena sau „Valea Vacii” este un teritoriu de 10 km, situat intre paraul Valea Vacii la est si paraul Sterminos la vest, apa Jiului, la sud si muntele Dealu Mare, la nord. Acest teritoriu este situat, in proportie de 90%, pe raza orasului Uricani, in lunca Mailatului.
Sfarsitul celui de al doilea razboi mondial si intrarea sub regimul comunist controlat de Moscova, va duce la amplificarea procesului de exploatare a carbunelui. Consecinta va fi cresterea treptata a populatiei si dezvoltarea localitatii prin construirea de locuinte pentru muncitori.
In anul 1947, se deschide prima galerie de coasta, in Balomir, si incepe exploatarea industriala a huilei coxificabile.
Prin deschiderea exploatarii minere, localitatea uricani cunoaste o profunda schimbare, aici venind sa lucreze alaturi de localnici, oameni din toate colturile tarii, constituind o populatie eterogena. Din anul 1965, Uricaniul devine oras, cu o populatie de peste 4000 de locuitori.Intre 1968 si 1970, prin stradania preotului Boceat Lucian, se construieste o noua biserica ortodoxa, pe locul celei vechi, cu dimensiuni mai mari, in care satenii si orasenii sa se poata ruga impreuna. Hramul bisericii este „Inaltarea Domnului”, prilej cu care, la Monumentul Eroilor, din incinta bisericii, se fac inaltatoare rugaciuni intru ploslavirea eroilor cazuti in cele doua razboaie mondiale. De asemenea, in incinta bisricii, exista un monument inchinat eroilor carbunelui, unde sunt mentionati toti cei care de-a lungul timpului si-au jertfit vietile pentru a da Tarii cat mai mult carbune.
Datele statistice obtinute cu ocazia recesamantului din 1992, din totalul unei populatii de 11.845 de locuitori, incluzandu-i si pe cei din Valea de Brazi si Campul lui Neag, s-au declarat 10.518-ortodocsi; 663-romano-catolici; 284-reformati; 349-penticostali; 31-greco-catolici, s.a.m.d. Dupa anul 1997, o data cu restructurarile din cadrul minier, populatia orasului scade usor dar in ciuda vicisitudinilor, localnicii nu renunta la viata religioasa, in continuare existand doua biserici, una ortodocsa si una greco-catolica.
In prezent, orasul incepe sa primeasca o noua fata, una moderna, axata in special spre turism. Pensiunile incep sa-si faca prezenta, iar odata cu acestea si turisti, atrasi de frumusetile locului.

slide-uricani
Se spune ca cine ajunge odata la Uricani sigur se va intoarce!
Top